CALENDAR ORTODOX --- SFINTII ZILEI
VIETILE SFINTILOR --- SINAXAR
IANUARIE | FEBRUARIE | MARTIE | APRILIE | MAI | IUNIE | ||
IULIE | AUGUST | SEPTEMBRIE | OCTOMBRIE | NOIEMBRIE | DECEMBRIE | ||
1 · 2 · 3 · 4 · 5 · 6 · 7 · 8 · 9 · 10 · 11 · 12 · 13 · 14 · 15 · 16 · 17 · 18 · 19 · 20 · 21 · 22 · 23 · 24 · 25 · 26 · 27 · 28 · 29 · 30 · 31 |
Sinaxar 8 Mai
În această lună, în ziua a opta, pomenirea sfântului măritului apostol și evanghelist Ioan, rezemătorul pe piept și iubitorul de feciorie, de Dumnezeu cuvântătorul; adică adunarea sfintei pulberi ce iese din mormântul său, numită mană. Preabunul Dumnezeu și Iubitorul de oameni Domnul nostru, pe cei ce s-au nevoit cu osârdie pentru Dânsul, pe sfinții Săi ucenici și apostoli, prooroci și mucenici, și pe toți cei ce bine au plăcut Lui, nu i-a învrednicit numai Împărăției cerurilor și veșnicelor bunătăți, ci și locurile în care au strălucit și au fost îngropați ei, le-au luminat cu multe minuni, arătându-le pline de daruri. Astfel și mormântul în care fusese îngropat marele apostol și evanghelist Ioan de Dumnezeu cuvântătorul, în toți anii izvorăște și izbucnește afară fără de veste în a opta zi a lunii lui Mai, din suflarea Sfântului Duh, praf și pulbere sfântă pe care locuitorii de acolo o numesc mană. Și aceasta luând-o cei ce vin acolo, o au pentru izbăvirea de toate bolile, spre tămăduirea sufletelor și sănătatea trupului slăvind pe Dumnezeu și pe robul Său Ioan cinstindu-I. Din cuvântul de laudă al lui Sofronie patriarhul Ierusalimului. Se cuvine a ști că tatăl cuvântătorului de Dumnezeu era Zevedeu, iar maica sa era Salomi, fiica lui Iosif, logodnicul Născătoarei de Dumnezeu. Pentru că Iosif a avut patru feciori: pe Iacov, pe Simeon, pe Iuda și pe Iosif, și trei fiice: pe Estir, pe Marta și pe Salomi, care a fost femeia lui Zevedeu și maică a lui Ioan cuvântătorul de Dumnezeu. Deci Mântuitorul era unchi lui Ioan, pentru că era frate al Salomiei, fiica lui Iosif. Se cuvine să știm că în vremea când a fost vândut Domnul nostru iudeilor și a fost răstignit, au fugit toți. Dar Ioan, ca un iubit, a fost de față la vânzarea și la răstignirea Lui, și a venit și la mormânt cu Petru. Apoi a luat pe Născătoarea de Dumnezeu întru ale sale. De aceea se zice că a avut trei maice pe pământ: întâi pe Salomi, dintru care s-a născut; a doua, tunetul, că s-a numit fiul tunetului; și a treia pe Preasfânta de Dumnezeu Născătoarea, precum a zis Domnul: Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Arsenie cel Mare. Acesta era din marea cetate a Romei, fiind născut, crescut și păzit din pruncie ca vas curat lui Dumnezeu, și plin de toată bunătatea și înțelepciunea dumnezeiască și omenească. Pentru aceasta a fost hirotonit și diacon. Și ocârmuind atunci împărăția romanilor Teodosie cel Mare și punând multă nevoință, și căutând om duhovnicesc și învățat care să fie în stare să învețe pe fiii săi carte, mai ales cum trebuie cinstit Dumnezeu, a aflat de acesta, și a scris la împăratul Grațian, și la papa Inocențiu, și abia a putut dobândi ceea ce dorea. Deci purcezând Arsenie de la Roma și sosind la Constantinopol, a stat înaintea lui Teodosie, care a văzut că la față și la fire este om cinstit și căutătura cu bună rânduială, gândul smerit, și împodobit cu toată bunătatea. Și umplându-se de multă bucurie și dulceață, de atunci îl cinstea ca pe părintele său, și i se smerea ca unui dascăl. Și senatorii văzându-l ca pe un odor mare, se mirau. Iar el urând mărirea și iubind pe Dumnezeu, socotea mărirea ca o pleavă, și dorind de viață monahicească, în toate zilele se ruga lui Dumnezeu să-i împlinească dorința. Și îndată a auzit un glas dumnezeiesc, care zicea: "Arsenie, fugi de la oameni și te mântuiește". Deci el nezăbovind, ci schimbându-și portul, s-a dus și a sosit la Alexandria. Și călugărindu-se a mers la Schit, supunându-se la toată petrecerea cea grea și anevoioasă. Și rugându-se lui Dumnezeu, iarăși a auzit glas dumnezeiesc către dânsul: "Arsenie, fugi, taci, liniștește-te și te mântuiește". Pe acest mare Arsenie l-a întrebat oarecând papa Teofil al Alexandriei, suindu-se și cu alții către dânsul: "Spune-ne, o părinte, cuvânt de folos". Și el zise: "Dacă îl voi spune, îl veți ține?" Iar ei ziseră: "Așa, adevărat." Și zise el: "Oriunde veți auzi de Arsenie, să nu vă apropiați acolo". Și iarăși se spune despre el că, lucrând în toată vremea vieții sale, purta un petec de rasă în sân de-și ștergea lacrimile. Și era la trup minunat și cuvios, peste tot cărunt, uscat și lung, măcar că si era puțin gârbov de bătrânețe, avea barba până la pântece și chip îngeresc ca al lui Iacov. Drept aceea nici nu vrea să-și arate fața cuiva. Priveghea mult, stând în picioare se ruga neplecându-și genunchii nicidecum de cu seară până la răsăritul soarelui. În acest fel cu vărsarea lacrimilor a stins focul cel stricător de suflet. Și când era să se despartă de trup, căci ajunsese la adânci bătrâneți, fiind aproape de o sută de ani, l-au întrebat ucenicii lui, unde și cum se cade să-l îngroape. Iar el a zis: "Oare nu știți să puneți o funie de picioarele mele și să mă trageți în munte?" Și iarăși le zise: "Vedeți, fiii mei, în câtă frică mă aflu având a ieși din trup?" Și ei ziseră: "Vedem". Iar el zise: "De când m-am făcut monah n-a lipsit nicidecum de la mine frica aceasta". Și îndată și-a dat cu pace sufletul lui Dumnezeu. Toate aceste cuvinte ale cuviosului se gasesc in Patericul egiptean, . Tot în această zi, pomenirea cuviosului Mil făcătorul de cântări, care cu pace s-a săvârșit. Tot în această zi, pomenirea cohortei ostașilor, care de sabie s-au săvârșit. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
|
|