CALENDAR ORTODOX --- SFINTII ZILEI
VIETILE SFINTILOR --- SINAXAR
IANUARIE | FEBRUARIE | MARTIE | APRILIE | MAI | IUNIE | ||
IULIE | AUGUST | SEPTEMBRIE | OCTOMBRIE | NOIEMBRIE | DECEMBRIE | ||
1 · 2 · 3 · 4 · 5 · 6 · 7 · 8 · 9 · 10 · 11 · 12 · 13 · 14 · 15 · 16 · 17 · 18 · 19 · 20 · 21 · 22 · 23 · 24 · 25 · 26 · 27 · 28 · 29 · 30 · 31 |
Sinaxar 1 Martie
În această lună, în ziua întâi, pomenirea preacuvioasei mucenițe Evdochia samarineanca. Sfânta Evdochia samarineanca era de fel din cetatea Iliopolei, care se găsea în provincia Libanului, în Frigia. A trăit pe vremea împărăției lui Traian. Mai întâi a dus o viață de desfrâu, atrăgând la sine pe mulți care o îndrăgeau din pricina chipului ei frumos. Cu aceasta ea a adunat multă avere. După aceea însă a venit la Hristos, iar prilejul i l-a dat un oarecare monah Ghermano, pe care ea l-a auzit odată vorbind despre credința cea adevărată și despre pocăință. Deci, fiind îmboldită de nevoia de a-și schimba felul de viață, datorită și unor descoperiri dumnezeiești ce i s-au făcut, a fost botezată de către episcopul Teodot. Într-una din descoperirile ce i s-au făcut, s-a simțit răpită cu mintea și s-a văzut pe sine luată de mână de un înger și ridicată la cer, unde îngerii se bucurau cu toții de întoarcerea ei în timp ce ceva negru și înfiorător la vedere scrâșnea din dinți și striga, ca și cum i s-ar fi făcut vreo nedreptate, dacă i s-ar fi smuls de sub puterea lui Evdochia. După ce și-a împărțit toată averea și a dat-o săracilor, s-a dus într-o mănăstire și în timp ce-și petrecea viața în nevoințe duhovnicești, fiind găsită de cei ce o îndrăgiseră mai înainte, a fost luată de acolo și dusă înaintea împăratului, care urmase la împărăție după Traian; dar înviind în chip minunat pe copilul acestuia a fost lăsată în pace. La mulți ani după aceasta a fost supusă la cercetări de către Diogen, stăpânitorul Iliopolei, dar făcând iarăși minuni, a fost lăsată în pace. Numai sub Vincențiu, care a urmat lui Diogen, i s-a tăiat capul cu sabia pentru credința în Hristos. Și așa a luat de la Domnul cununa cea nestricăcioasă a muceniciei. Tot în această zi, pomenirea sfintei Domnina, cea din Cir. Sfânta Domnina se trăgea din părinți binecredincioși și bogați. Încă din pruncie afierosindu-se lui Dumnezeu, s-a dedat nevoințelor pustnicești și înfrânării tuturor pornirilor trupului. Căci făcându-și o colibă lângă grădina maicii sale, a petrecut zi și noapte în ea, udându-și cu lacrimi neîncetat nu numai obrajii ci și veșmintele ei cele din păr, căci de o astfel de îmbrăcăminte se slujea. Către cântările cocoșilor, intrând în biserică, laolaltă cu toată mulțimea credincioșilor, aducea lui Dumnezeu cântare de laudă. Hrana ei era lintea înmuiată în apă; și a suferit toată osteneala aceasta a postului, cu toate că avea trup firav și era încă de vie aproape moartă. Își acoperea fața cu multă grijă cu o pânză, încât nici ea nu putea vedea fața cuiva și nici cineva pe a ei. Îmbrăcămintea ei de păr o acoperea până la genunchi și grăia ușor și gingaș cu toți cei ce veneau la ea. Deci, petrecând în felul acesta ziua și noaptea, în cele din urmă s-a ridicat împreună cu faptele ei cele plăcute lui Dumnezeu, la Mirele ei cel iubit, Hristos. Tot în această zi, pomenirea sfintei mucenițe Antonina. Sfânta muceniță Antonina a suferit în Niceea, în timpul unei persecuții sub împăratul Maximian (284-305). După ce a fost groaznic torturată, sfânta a fost aruncată în închisoare dar Maximian nu a putut-o convinge să se lepede de Hristos și să se închine la idoli. În timpul torturilor îngerii Domnului au apărat-o pe martiră și i-au înfricoșat pe călăi. Chiar și când au întins-o pe un pat înroșit de foc, aceasta a rămas nevătămată prin puterea Domnului. În cele din urmă, după o mulțime de torturi au cusut-o într-un sac și au înecat-o pe Sf. Antonina într-un lac. Tot în această zi, pomenirea sfinților Marcel și Anton, care prin foc s-au săvârșit. Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Silvestru și Sofronie, care de sabie s-au săvârșit. Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Nestorian și Tribimiu, care de sabie s-au săvârșit. Sfinții Mucenici Nestorian și Tribimiu erau din regiunea Pamfilia, Asia Mica. Ei îl propovăduiau cu mare râvnă pe Hristos în timpul unei persecuții din timpul împărăției păgânului Decius (249-251). Când sfinții au fost aduși în fața curții, guvernatorul a ordonat să se aducă în fața lor tot felul de instrumente de tortură ca să-i sperie pe aceștia și să se lepede de credința lor. Dar sfinții le-au răspuns că nimic nu-i poate despărți de Hristos. Atunci judecătorul mânios a dat ordin să fie torturați. Sfinții au fost biciuiți cu vine uscate de bou, au fost suspendați de un copac și jupuiți, dar cei doi nu au încetat să slăvească pe Dumnezeu. Când li s-a tăiat capul, sfinții au primit cununile cerești. Tot în această zi, pomenirea sfinților mucenici Harisie, Nichifor și Agapie. Tot în această zi pomenirea cuviosului părintelui nostru Agapie, cel ce a sihăstrit în hotarele Mănăstirii Vatopedului din Sfântul Munte. Sfântul Agapie de la Sfântul Munte Athos era un ucenic aflat în ascultare la un Părinte care trăia în tăcere în lăcașul Sf. Treime din Kolitsa, în interiorul Vatopedului din Muntele Athos. Când turcii au ajuns pe țărmurile Athos-ului, aceștia l-au prins pe Agapie și l-au dus în Magnesia unde a fost pus să muncească în lanțuri timp de 12 ani. În acești ani sfântul nu și-a pierdut speranța că se va elibera și se ruga tot timpul Maicii Domnului să-l scape de robia amară. Împărăteasa Cerurilor a ascultat rugămințile robului ei și i-a apărut în vis poruncindu-i "să se întoarcă la părintele lui fără frică". Deșteptându-se din somn, Agapie a văzut lanțurile căzute și ușile deschise. Fără să mai stea pe gânduri a plecat spre Muntele Athos. Părintele văzându-l, s-a umplut de durere gândindu-se că a fugit de la stăpânul său: "Ai înșelat pe Hagarene" îi spuse, "dar pe Dumnezeu nu-L poate înșela nimeni. Dacă vrei să te mântuiești, întoarce-te la stăpânul tău și-i slujește lui". Sf. Agapie s-a întors fără să cârtească. Musulmanul s-a mirat tare când l-a văzut pe Agapie că se întoarce și, la auzul poveștii sale, acesta a rămas impresionat de virtutea părintelui lui Agapie și de noblețea credinței creștine. Atunci stăpânul și-a luat cu el pe cei doi fii ai săi și au mers împreună cu Agapie la Sf. Munte. Acolo ei s-au botezat și s-au călugărit, petrecându-și viața în sfințenie pana la sfârșitul vieții. Sf. Agapie a trăit în secolul al XIII-lea. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
|
|